Nu mai trăiesc eu,
ci Cristos trăiește în mine.
— Galateni 2:20
ruah.ro
2026
Cristos Care Se Arată
© Alin H., 2026
ruah.ro
Poți lua, dar spune de unde.
Textele din această carte pot fi copiate, imprimate și răspândite liber. Nu cer nimic pentru asta. Cer un singur lucru: dacă iei, spune de unde ai luat — menționează autorul și ruah.ro acolo unde folosești textul. Te rog să nu modifici textul în așa fel încât să-i schimbi sensul. Poți cita, poți da mai departe, poți pune pe blogul tău — dar nu pune cuvântul tău în locul celui scris aici, ca și cum ar fi al tău.
Atât. Restul e har.
„Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine.” — Galateni 2:20
Nu este o carte de teologie. Nu este o colecție de concepte. Este o mărturie pentru cei care caută cu adevărat descoperirea: nu o idee despre Cristos, ci Cristos Care Se arată. Duhul suflă unde vrea, iar lucrarea Lui nu este o teorie — este o viață care se lasă micșorată, ca El să crească.
Am experimentat puțin din această lucrare. Destul cât să văd că ea este reală, și destul cât să știu că nu am ajuns la desăvârșirea la care sunt chemat. Dar am văzut și altceva: că multe biserici și-au schimbat cursul — în loc să meargă spre micșorare, spre purtarea crucii, spre „durerile nașterii până când chipul lui Cristos se va vedea în voi” (Galateni 4:19), ele merg în altă parte. Iar această împlinire nu se poate naște decât dintr-o deschidere a omului, urmată de o lepădare de tot ceea ce stă împotriva Celui ce șade pe tron.
Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez.
— Ioan 3:30
Textele care urmează nu sunt predici, nu sunt studii, nu sunt tratate. Sunt însemnări. Lucruri pe care Duhul mi le-a descoperit în viața mea, pe care le împărtășesc pentru ca și tu să poți merge mai departe. Nu sunt recomandări de la oameni — sunt urme ale unei lucrări.
Dacă ești în căutarea unui ajutor, poate vei găsi aici o piesă de puzzle care să te ajute în viața ta. Dacă nu, lasă-le deoparte. Ele rămân aici, pentru cine are nevoie.
— Alin H.
PARTEA I · INIMA
PARTEA II · OMUL VECHI
PARTEA III · A ASCULTA
Atenția distributivă în profetic
PARTEA IV · CE VINE DE LA EL
PARTEA V · CAPCANELE
Limitele înțelepciunii și semnele lor
PARTEA VI · CINE SUNTEM ÎN EL
PARTEA VII · UMBLAREA
PARTEA VIII · PILDE ȘI DESCOPERIRI
PARTEA I
Avem o „bunicuță” acasă căreia trebuie să îi animăm programul și de aceea îi punem la televizor, în cursul săptămânii, programele de la diferite biserici. Și la un moment dat am văzut niște pattern-uri. Adică, în biserici, oamenii firești învățau bine rețeta. Mai cu alte cuvinte, ei nu trăiesc dintr-o relație, ci au învățat cum funcționează lucrurile în biserici, cum să îi „gâdile” pe oameni și cum să devină ei plăcuți. Asta arată cât de firească este lucrarea, căci nimeni nu s-a luptat lupta cea bună ca să Îl câștige pe Hristos. Ca să fiu și mai clar, versetul din Galateni 3:27 nu a avut nici un efect peste viața lor. De aceea spun: sub ce lege sunteți voi?
Pentru că sunt într-un sezon în care inima joacă un rol destul de central, m-am aflat într-o seară într-o situație în care mi-a spus Duhul Sfânt următoarele: „Alin, nu pot să îți ofer mai mult, căci inima îți este plină de amărăciune, de supărare și alte lucruri.”
După ce mi-a spus asta, mi-am văzut parcă toată ziua cum a fost de tensionată… copilul meu de 2 ani și jumătate a avut mai toată ziua plânsete, nimic nu îl ajuta, nu mânca, etc. Aș fi zis că are un puseu de creștere, dar a fost tensionat și nicicum nu am reușit să îl las pe El să își facă treaba. Deci am trăit sinele din plin… și seara am căutat „ajutor” și de aceea mi-a spus acel lucru, însă Duhul Sfânt a continuat să îmi vorbească așa:
„Am să îți spun o poveste legată de ultima perioadă a lui Samson.
Atunci când s-a văzut vândut de persoana pe care o iubea și s-a văzut părăsit, el a rămas cu inima frântă. A știut că atunci când îi va crește părul va avea din nou puterea lui, însă situația în care se afla — fără vedere, cu inima dăruită Dalilei — prin vulnerabilitate, în loc să câștige, și-a pierdut comoara inimii. Când filistenii au trecut cu vederea amănuntele legate de Samson, el a avut o rugăciune în care și-a văzut inima și greșeala neascultării lui, dar a cerut lui Dumnezeu să îi primească această ofrandă pe care el o poate aduce: pe el și pe toți acei filisteni. Lucru care s-a și întâmplat.
Inima omului întotdeauna e legată de lucruri care țin de pământ, însă noi putem descoperi inima lui Dumnezeu în care facem și noi parte și în ea putem găsi minunata dorință și plăcere a Lui.”
Inițial, mi-a vorbit Dumnezeu prin două imagini și poate că acest lucru ar trebui să fie scris ca să fie percepută o parte cum am funcționat și eu.
Imaginea a fost o prăjitură primită într-o cameră, și acea prăjitură a fost consumată parțial de nu contează cine. Camera reprezenta o persoană, și mai bine zis partea intimă spirituală a persoanei. Și această persoană era consumată de acest fapt, prin care un lucru primit de sus este consumat și nu mai are forma inițială. Dumnezeu mi-a vorbit și mi-a spus că lucrurile care vin de la El, oricum vor fi consumate, fie împărțite, și vor fi pentru cinste și unele pentru ocară — 2 Timotei 2:20.
Și privind lucrurile care vin la el, întotdeauna vor avea un debit de curgere așa cum el voiește. În principiu, în această procedură se întărește credința noastră.
Imaginea a doua a fost o familie de creștini reală, pe care am primit-o pe WhatsApp ca filmuleț, în care ei s-au pregătit pentru o poză. Și la mine, văzând că familia se micșorează și că am doar un copil, am început să fiu frământat de faptul că cei care au ales să plece dincolo au fost mult mai binecuvântați, și financiar și în neam, devenind mai mulți, iar la mine familia, din contră, s-a micșorat, și resurse tot mai puține, și putere, și alte lucruri, ca familia tot mai restrânsă. Practic, cel rău a venit cu argumente și cu comparație. Comparația este cel care fură bucuria și aduce minciuna.
Pe urmă mi-a vorbit Duhul din nou și mi-a spus, prima imagine, că ceea ce primim de la El este destul și este pentru bună credință și întărire credinței. Iar lucrurile care le avem, care le primim, sunt date după voia Lui. Pentru unii El dorește o creștere în familie, iar pentru alții o creștere în duh. Eu sunt cel din urmă și m-am bucurat din belșug de o relație bună cu Cel ce este. Iar cel rău dorea prin această sămânță să dezvolte ceva rău înăuntrul meu. Pentru că suntem conduși de El, este normal să mergem din victorie în victorie.
PARTEA II
Atunci când îmi vorbește Duhul, percep vocea Lui și îi dau atenția necesară, sau privesc la împrejurări și știu eu mai bine să gestionez lucrurile Duhului — căci fiecare folosește darul după încredințarea lui. Ia auziți — spuse ego-ul superior, neprihănitul Eu.
Mai cu alte cuvinte: tu știi gestiona lucrurile Duhului în loc ca El să le facă complet prin tine.
Cine este împăratul, cine este mai marele? Dar Învățătorul, dar Înfăptuitorul?
Mi-a arătat Duhul o perioadă în care am fost extrem de bine cu Domnul, mergeam la biserică și vorbeam cu Duhul și îi spuneam: „uite cum fac ei lucrarea firească, cum nu te văd, cum nu sunt conștienți de Tine” — și totuși, după mult timp, îmi arată realitatea pe care nu o vedeam, dar nici nu mi-a arătat-o atunci: eu eram mai mare decât El, Duhul Sfânt era accesoriul meu, jmecheria mea, tool-ul meu ascuns. Acum că văd realitatea, pot spune doar un lucru: orice iese din acest trup, din carnea și firea mea, este un gunoi, este moarte. Orice iese din El este viață. Când nu mai trăiește cel vechi, nu mai are ce ieși din el; dar când iese El din tine, atunci va ieși Viață.
Nu toți au aceeași călăuzire și descoperire, dar ce aduce El este libertate deplină față de fire, în primul rând, și te pune la un jug nou, roditor, în care doar El rodește.
Am fost a doua experiență când cineva mi-a spus că L-am văzut pe Isus în mine.
Galateni 4:19 NTR
[19] Copiii mei, pentru care sufăr din nou durerile nașterii până când Cristos va lua chip în voi,
Aș spune că Dumnezeu a dat prin mine sute de mesaje — încă nu cred că mii, însă undeva pe la 500+ ar fi — însă numai de 2 ori mi s-au spus acest lucru, fapt pe care ar trebui să îl atingem în sensul că noi trebuie să ne micșorăm, iar El trebuie să crească.
Totuși imaginea contextuală a fost așa: au venit niște musafiri (soț, soție, copii) și mi-a spus clar zonele unde se aflau ei spiritual și problemele cu care se luptau și cum funcționează ei ca familie. Deși la masă vorbeam cu el, restul nu auzeau din cauza discuțiilor — astfel îmi era mai ușor să îl las pe El să își facă treaba. La sfârșitul discuției mi-a spus că a fost un moment în care și-a văzut toată viața expusă cu tot cu chinuirile sale și că momentul acesta a fost ca și cum vorbea cu Isus; astfel a fost foarte încurajat.
Au mai stat la povești cu soția și sora soției mele, și în mintea mea am început să văd clar legături, și aveam posibilitatea să completez momentele cu lucruri din experiența și înțelepciunea mea, și păreau foarte de folos și foarte întocmai. Însă mi-a spus Duhul lui Dumnezeu: „Alin, ce le-am dat este de ajuns, suficient și perfect; ce vei da tu va dilua și va strica lucrarea prin adăugări.”
Așa că am fost ascultător și am primit aceste cuvinte cu deschidere mare.
Problema care mai apare la cantitatea de lucrări (vorbesc pentru cei începători în umblare) este faptul că trebuie să ai poziția de neutru / devalorizare / o poziționare în acel loc în care să fii conștient că lucrările nu sunt ale tale, ci ale Lui, și să nu te implici în ele. Da, ești vasul, robul sau fiul, însă tu doar ai fost trimis să aduci un mesaj; nu te purta ca și cum tu ai fi făuritorul mesajului. Această poziție te va ajuta în creștere și înaintare.
PARTEA III
Aș zice versetul din Evrei 12:2, unde zice să privești țintă la El, însă am avut acest îndemn de la Duhul Sfânt ca să am atenția pe El. În următoarele clipe am avut o grămadă de imagini și experiențe din trecut… și gândurile mi-au fost inundate de experiențe, iar El mi-a spus: „Vezi, te uiți tot în trecut și la ce ai făcut tu, nicidecum nu te uiți la Mine.”
Câteva frământări pe care vi le dau sunt acestea: atenția se poate pierde și mulți au dat de oboseală spirituală. De aceea există o antrenare a atenției și o legătură strânsă între atenție și veghere. Când ai atenția pe Domnul, vei practica tăierea voii sau lepădarea continuă, dar vei avea și un discernământ duhovnicesc. Iată câteva nuanțe ale atenției pe care le găsim în Cuvânt:
Când ne uităm la El, atunci tot ce ai parcurs nu mai are valoare, ci doar ce vine de la El are. Așa trăim prin împlinirea versetelor: „nu mai trăiesc eu”, „simt durerile nașterii până când chipul lui Cristos se va vedea în voi” și ce zicea Ioan: „eu trebuie să mă micșorez și El să crească”.
În timp ce îl plimbam pe Luca cu căruțul, îmi spune Duhul Sfânt că vrea să îmi zică ceva tare. Și mă întreabă:
— Vocea pe care tu o auzi este una exterioară sau interioară?
La care îi răspund că este una interioară.
Și mă întreabă puțin mai adânc:
— Interioară din mine sau cum?
Am analizat și mi-am dat seama că este din rădăcina a tot ce ESTE interior. Iar acest cuvânt ESTE reprezintă totul în totului tot.
După aceea îmi spune că mai vrea să mă întrebe ceva:
— Mă sperie vocea, mă pătrunde vocea? Mă încântă vocea, ce îți transmite vocea?
— Când simți că face ceva vocea, că produce ea ceva?
R: Atunci când simt că nu e nimic din mine și mă uimește prin ceea ce zice.
De cele mai multe ori noi filtram lucrurile care vin de la Dumnezeu și tindem să punem sau să adăugăm ceva. Sau mai mult... să nuantăm. Câteodată stupizenia entuziasmului sau a stării noastre tinde să influențeze simplele cuvinte pe care El vrea să le transmită cuiva. De aceea procesul în care noi devenim cât mai mici este de fapt un proces prin care nu mai avem noi o valoare și nu mai căutăm interese sau amprente, ci ce El ne dă, aia dăm mai departe dacă El dorește.
Este uimitor de frumos Dumnezeu când se descoperă, sau mai bine spus când te lasă să vezi mai mult din măreția Lui.
Contează mult să ți se formeze o întrebare la care să îi dorești răspunsul. Iar când știi să cauți la El răspuns, vei primi o dulceață mult mai bună și mai profundă decât dacă ți-ai găsit tu răspunsul.
Întrebarea ce mi s-a ridicat a fost: „Când vorbesc cu cineva, și în timpul acela în care omul îmi vorbește, și tot în același timp începe Dumnezeu să îmi vorbească, ce fac, că atenția mea nu este decât într-o direcție, bine?”
Am întrebat pe Dumnezeu acest lucru și i-am spus că știu că este mai mult, căci în momentul în care stau cu El îmi vorbește fluent. Sincer să fiu, când L-am întrebat, îmi simțeam și credința mică pentru răspunsul acesta, și totuși, puțin mecanic, am zis că trebuie să devalorizez tot ce știu și am stat să îmi vorbească El. Așa că Dumnezeu a început să îmi spună:
„Alin, vezi canalul prin care îți vorbesc. Este o zonă în care asculți vocea Mea. Când dai atenție altor lucruri, ieși din această zonă. Iar când vorbești cu cineva și Eu încep să îți vorbesc, atenția ta trebuie să fie pe Mine, nu pe ce spune persoana respectivă. Pentru că Eu știu atât inima cât și rodul buzelor acelei persoane.” Și mai îmi zice gândului meu, care era: „dacă îmi zice altceva persoana și mă consideră un ciudat” — și El îmi spune: „oricum, când faci lucrările Mele, oamenii te vor considera un ciudat.”
Deci concluzia este că atunci când vorbesc cu o persoană și Dumnezeu îmi vorbește, trebuie să am atenția total pe El, nu parțial pe discuție și parțial pe Dumnezeu. Ordinea este 100% Dumnezeu.
Am mai întrebat pe un om mare al lui Dumnezeu acest lucru și a zis că trebuie tot din mine să fie predat Lui. Răspunsul acesta nu m-a ajutat, ci a creat o străduire.
La fel cum fiecare cheie se potrivește unei anumite uși, fiecare faptă și cuvânt rostit în timpul slujirii unei persoane prin Duhul își găsește locul său potrivit. Tu ești cheia, căci cheia este în tine.
Poți fi prezent fizic într-o cameră cu alți oameni, dar să fii absent din punct de vedere al relaționării. În mod similar, poți fi prezent fizic în comunitatea Trinității, dar absent din punct de vedere spiritual și relațional.
PARTEA IV
Nașterea din Duh nu e doar o vorbă frumoasă. Este realitate.
Nu vine din efortul nostru, nu vine din sânge, din tradiție sau din cât de mult ne străduim. Vine dintr-un singur loc: din Cuvântul viu al lui Dumnezeu.
Biblia spune clar:
„Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan 1:12–13)
Am citit de atâtea ori episodul când Isus e ispitit în pustiu, și parcă treceam prea repede peste cuvintele Lui:
„Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4:4)
Dar într-o zi, Duhul Sfânt m-a oprit și m-a întrebat:
„Ce înseamnă să trăiești?”
Am răspuns: „Să ai viață.”
Și atunci El mi-a spus:
„Înțelegi acum? Când îți spun un cuvânt, pentru cineva poate fi viață, pentru altul vindecare, pentru altul eliberare, pace, zidire etc.”
Și-am înțeles: când Dumnezeu rostește un cuvânt, acel cuvânt face ceva sau creează ceva.
Așa a fost și cu Avraam și Sara.
Sara nu mai putea avea copii. A încercat prin puterea proprie, a pus-o pe Agar lângă Avraam și a venit Ismael — născut din carne, prin efort uman.
Dar Dumnezeu a spus altceva. Și ceea ce Dumnezeu promite, El împlinește. Nu prin ce putem noi face, ci prin puțina noastră credință în El. (Chiar și prin: „Da, cred! Ajută necredinței mele”)
Așa s-a născut Isaac — fiul făgăduinței, printr-un miracol, printr-o lucrare a Duhului.
„Dumnezeu a zis: «Cu adevărat, Sara, nevasta ta, îți va naște un fiu și-i vei pune numele Isaac.»” (Geneza 17:19)
Pavel explică limpede:
Un fiu e născut „după carne”, altul „prin făgăduință”.
Unul e rodul efortului omului. Celălalt, rodul Cuvântului și al Duhului.
„Voi, fraților, ca și Isaac, sunteți copii ai făgăduinței.” (Galateni 4:28)
Ce înseamnă toate acestea pentru tine?
Ismael s-a născut prin ideile și soluțiile oamenilor.
Isaac s-a născut prin promisiunea lui Dumnezeu, într-un mod imposibil omenește.
Ismael vine din firea pământească și ține de efortul omului.
Isaac vine din Duh și ține de credința în Cuvântul rostit de Dumnezeu.
Vechiul Legământ e despre ce poate face omul.
Noul Legământ e despre ce face Dumnezeu prin har și Duh.
Isus Însuși a fost născut din promisiune — atât prin profeții Vechiului Testament, cât și prin lucrarea directă a Duhului Sfânt în Fecioara Maria.
El a fost plin de Duh, fără măsură. Și El a arătat că ceea ce vine din Duh este desăvârșit și veșnic.
Și acum, pentru tine:
Când Dumnezeu rostește un cuvânt peste tine, nu este doar o informație, ci este viață. Este început de creație. Este ceva care se va naște și va rămâne.
Poate fi o promisiune.
Poate fi o îndrumare.
Poate fi o chemare.
Poate fi o vindecare, restaurare etc.
Dar indiferent de formă, ce vine din El prin Duhul Sfânt va rodi.
Va da viață. Va zidi. Va aduce un „wow” care nu vine din efortul tău, ci din puterea Lui.
De aceea, întreabă-L, ascultă-L, stai în relație cu El.
Un singur cuvânt din partea Lui poate să nască în tine sau prin tine o lucrare puternică.
Dacă Dumnezeu îți face o promisiune, ideea este să ai încredere că El o va împlini în felul și la timpul Său, nu să încerci tu să forțezi împlinirea ei prin mijloace omenești.
Matei 4:3-4 NTR
[3] Atunci ispititorul s-a apropiat de El și I-a zis: ‒ Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se transforme în pâini! [4] Însă Isus, răspunzând, a zis: ‒ Este scris: „Omul nu trăiește doar cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu“.
Cred că asta a fost una din primele lecții pe care Dumnezeu mi le-a prezentat.
Am avut un moment de supărare și am spus: dacă chiar exiști cu adevărat, vreau să mă înveți tu direct. Iar răspuns a fost să citesc aceste versete.
Este evident că nu am înțeles nimic la prima citire, nici la a 2-a, însă când l-am întrebat despre ce vrea să mă învețe, El m-a întrebat:
1. Ce înseamnă cuvântul Trăiește?
Am răspuns: a avea viață.
2. Cine este Dumnezeu?
Am răspuns: Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt.
3. Mi-a spus, ai înțeles acum?
Am spus: Nu!
Atunci mi-a spus:
Dacă primești un cuvânt de la Mine, acela este destul ca să aducă viața, pace, eliberare, vindecare, iubire.
Am avut o conversație recentă cu Duhul Sfânt și îl întrebam de ce vindecarea este văzută în Biblie ca lucruri începătoare, ca și cum ar fi unele din cele mai mici și nesemnificative lucrări de putere ale lui Dumnezeu. Și totuși, întrebarea mea era alta: de ce la început, când îmi puneam mâna peste bolnavi, Duhul Sfânt îi vindeca, iar acum ocazional o face?
Răspunsul Lui a fost că mi s-a schimbat inima.
Și ca să îmi detalieze, mi-a spus că eu mă aștept acum să se vindece omul, și așteptarea nu este același lucru cu credința.
Am stat cu asta. Eram între așteptare — adică lucruri la care mă așteptam — și credință. Și Dumnezeu mi-a făcut diferența. Am căutat și am primit răspunsul. Așteptarea este o anticipare bazată pe probabilități, pe experiențe, pe dorințe. Credința, însă, este o convingere profundă, care nu depinde de dovezi externe. Așteptarea e pasivă și condiționată de factori externi; credința e activă și izvorăște din interior.
PARTEA V
Am avut două gânduri săptămâna trecută și am urmărit să văd ce îmi vorbește Dumnezeu în aceste două teme.
De obicei când apare o temă, ea apare ca o întrebare, iar răspunsul vine ulterior în următoarea perioadă, și de obicei răspunsul te cam face să îi dai slava lui Dumnezeu.
Prima întrebare a fost legată de ispitirea lui Isus, unde știam că Isus avea pe bună dreptate nevoie de hrană, și când cel rău îi spune să transforme pietrele în pâini, Isus îi răspunde scriptural cu referință din Deuteronom, unde zice că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt de la Dumnezeu.
Și o imagine asemănătoare o găsim la femeia cu duh de vrăjitorie care se ținea de Pavel și Silas, și ea zicea un adevăr, cum că ei erau slujitorii lui Dumnezeu și că vestesc calea mântuirii. De s-a supărat Pavel și a scos duhul de vrăjitorie din ea.
Amândouă imagini arată lucruri bune pe care le vedem chiar și în biserici, dar de fapt ele au surse rele. Și nu prea ai cum să le distingi dacă nu ești în relație cu El.
Să clarificăm:
Orice biserică administrează bunuri, și bunurile sunt administrate de oameni după înțelepciunea lor. Pastorii sau conducătorii își pot face parte de lucruri când ei sunt în nevoi, însă nu sunt într-o poziție fermă ca a lui Isus.
Poate că e prea radical exemplul; nu doresc să vi se tulbure inima, deci fiți fermi și întrebați-vă câte decizii luăm în separare de Dumnezeu.
Am văzut de multe ori în biserică oameni care fac lucrarea Lui după înțelepciunea lor și după experiența pe care o au de-a lungul timpului, însă nu există o relație cu Dumnezeu. Această metodă este similară cu sclava cu duh de ghicire.
Iarăși am dat un exemplu greu, însă am fost condus de Duhul într-o biserică și am văzut musafirul lor că a fixat 2 tineri din primele bănci și le-a făcut câteva complimente, după care i-a spus fetei că el știe că ea își dorește ca băiatul să se boteze. Și ea a aprobat. Însă biserica, fiind tare pe emoții, au fost „mișcați”. Eu am întrebat pe Duhul despre ce este vorba, și mi-a spus că experiența lucrării omului este în acțiune și a știut să îi citească pe tineri.
Pentru mine acest adevăr primit a făcut clară toată imaginea și a demascat tot show-ul. Pentru ceilalți a fost „putere”… de fapt a fost una înșelătoare.
Acționăm în fire în afara voii Tale, voia Ta este în Duhul.
Nu accept răceala.
Mă gândeam că tot căutăm rețete ca să ne rugăm, să înlăturăm durerea, să se întâmple ceva, etc.
Și am cerut la Duhul să îmi zică un exemplu din Biblie și îmi zice de fiii lui Sceva, care și ei au început să facă fapte, doar că nu din duhul.
Ne aducem aminte bine de acești fii care făceau ce au văzut la ucenici, poate la apostoli. O parte din lucruri poate mergea, de aceea erau și încurajați să facă: poate că vindecau o durere, o febră etc., însă în momentul în care au dat de un duh necurat, nu au știut să mai acționeze, căci ei lucrau în „separare” de relație cu Dumnezeu și de aceea au fost bătuți și făcuți de rușine.
Însă multe biserici oferă aceste rețete: dacă faceți, veți primi rezultatele.
Însă puțini te conduc la relație.
Aș zice că acesta este punctul 0.
1 Corinteni 1:22-24 NTR
[22] Iudeii cer într-adevăr semne, iar grecii caută înțelepciune, [23] însă noi Îl predicăm pe Cristos cel răstignit, Care este o piedică pentru iudei și o nebunie pentru neevrei. [24] Dar pentru cei chemați, atât iudei, cât și greci, Cristos este puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu.
PARTEA VI
Filipeni 3:20
Dar cetățenia noastră este în Ceruri, de unde Îl și așteptăm pe Mântuitorul nostru, Domnul Isus Cristos.
Dacă ai avea cetățenie de SUA ai avea drepturi rezervate de ei. Dacă ești în România și ai doar viza de SUA, nu ai aceleași drepturi.
Copilăresc exemplu, dar ținând cont că cetățenia noastră este în Ceruri, asta înseamnă că avem anumite drepturi în acel loc ceresc.
Păcatul și-a pierdut puterea asupra ta. Diavolul a fost învins și tu ești a lui Christos și ești așezat în locurile cerești. Nimic nu este imposibil pentru tine acum și niciodată nu este prea târziu.
Sunt copilul lui Dumnezeu — Ioan 1:12.
Sunt ales de Dumnezeu — Ioan 15:16: „Nu voi m-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi.” Efeseni 1:4: ne-a ales înainte de întemeierea lumii.
De cele mai multe ori oamenii se văd cu valoare sau apreciază când alții văd o valoare în ei și de aceea oamenii se și angajează — pentru că cineva a văzut un folos pe care îl poate avea datorită lor.
Cristos nu se uită la valoarea ta, ci El te vrea pe tine: nu faptele tale, nu cunoștința ta, nu folosul tău, ci te vrea pe tine, să fii a Lui. Este oarecum greu să poți concepe acest lucru faptic: e simplu, doar pe tine.
Apoi să te poți abandona în El — e ceva. E o moarte și totuși o înviere.
Practic la aceasta am fost și chemați.
Azi, printr-o împrejurare, am văzut în duh o persoană care avea mâinile întinse în fața lui Dumnezeu, iar în aceste mâini îi s-a pus o apă curată și un fel de cruce veche din lemn. După aceea am primit această înțelegere, căci persoana a primit sfințenia ca dar. Iar această sfințenie pe care o are în mâini o poate pune (turna) peste persoane ca slujire.
Adevărul este că Isus este sfințenia noastră, și să-L oferim celor din jur este una din activitățile normale ale naturii noastre divine. Însă darul de a-L oferi pe El la oameni vine fără efort și fără blocaje.
PARTEA VII
2 Corinteni 10:5 EDCR
[5] și orice înălțime care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.
Legat de reînnoirea minții: ca să reînnoiești ceva înseamnă să refaci cum a fost inițial, înainte de a fi uzat. Când mintea ne este reînnoită, gândurile și deciziile revin în felul cum a fost înainte să păcătuiască Adam.
Cum poți reînnoi practic mintea?
Îți notezi orice experiență, verset, lucru ce a avut un impact, și le recitești și cugeți asupra lor periodic.
Evrei 5:14 NTR
[14] Însă hrana tare este pentru cei maturi, pentru aceia a căror discernământ s-a obișnuit, prin practică, să distingă binele și răul.
Țin minte când mă confruntam cu creșterea și înțelegerea voii Sale.
Mai ales când nu ai un mentor, înaintarea este greoaie, dar și întinată.
Unul din lucrurile care nu mă ajutau să mă dezvolt era blocajul, însă știu că foarte multe persoane au avut acest tip de blocaj: atunci când ești într-o conversație, practica să te trezești că nu îți vine acel verset pe care îl cunoști. Câteodată se întâmplă să nu îți vină nici măcar să îți aduci aminte de vreo referință biblică, ci doar după ce părăsești scena conversațională.
Toate astea până la oglindă din Iacov și experiența cu Beni.
Dumnezeu a ales momentul acesta ca să-mi vorbească despre credință. Și a făcut-o într-un mod care m-a atins profund. Mi-a arătat o persoană cu autoritate și modul în care cei din jurul ei reacționau. În același timp, mi-a făcut o paralelă cu Isus și ucenicii Lui.
Mi-am dat seama că atunci când ai încredere într-o persoană, o faci fie pentru că ai nevoie, fie pentru că o recunoști ca pe o autoritate în viața ta. Și încrederea asta poate fi completă sau doar parțială — depinde de cât de multă valoare îi dai acelei persoane în inima ta.
Când un mentor, un lider, un om pe care îl respecți îți spune să faci ceva — mai ales ceva ce nu ai mai făcut — felul în care răspunzi spune multe despre cât de mult te încrezi în el. Dacă ai încredere deplină, îl urmezi fără să stai pe gânduri. Dacă ai dubii, acționezi doar pe jumătate.
Așa mi-a vorbit Dumnezeu și despre ucenici când Isus le-a cerut să vegheze alături de El, într-un moment greu, și totuși ei nu au rezistat și au picat de oboseală, au adormit. Nu pentru că nu-L iubeau, ci pentru că încrederea lor în El nu era încă deplină. El nu era Domn în viața lor.
Am înțeles că încrederea într-o persoană este strâns legată de valoarea pe care i-o dăm. Cu cât vezi mai clar cine este cu adevărat, cu atât încrederea ta devine mai adâncă. Iar atunci, în acea grădină, ucenicii nu-L vedeau încă pe deplin pe Isus pentru cine era cu adevărat — de aceea nici încrederea lor nu era întreagă.
1. Poate că prima chestie a fost să mă duc la Isus și nu la oameni în duh.
Mi-a arătat Isus o carte cu lucrurile mărețe ale Tatălui; Isus poate să îmi povestească din ele și fiecare poveste are bogăția ei.
2. A doua a fost curăția pe Duh — și mi-a arătat procesul de curăție a hainelor, cu prespălare și spălare. Noi avem o perioadă de înmuiere atunci când stăm în prezența Lui, și pe urmă începe procesul.
3. Mi-a arătat Duhul o problemă pe care o aveam: credința am înlocuit-o cu așteptarea. Și asta pentru că în trecut mă rugam și credeam cuvântul Său, că atunci când voi pune mâinile peste bolnavi ei se vor vindeca; însă în prezent am înlocuit credința cu așteptarea. Mă așteptam să se întâmple ceva.
4. Dezbrăcarea de Sine — blestemat este omul ce se încrede în om. Chiar și noi în noi.
Mi-a spus Duhul să renunț la vedenii. Pe de o parte este ceva… ca și cum ai zice: „renunță, domnule pantofar, la meserie și vezi cum te voi învăța să lucrezi, cu ce unelte.” Mi-e enorm de greu episodul și nu știu cum să îl parcurg. Necesită multă credință.
PARTEA VIII
Matei 13:24-30 NTR
[24] Isus le-a pus înainte o altă pildă, zicând: „Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în terenul său. [25] Dar, în timp ce oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină în mijlocul grâului și apoi a plecat. [26] Când planta a răsărit și a făcut rod, atunci a apărut și neghina. [27] Sclavii stăpânului casei au venit și i-au zis: «Stăpâne, oare n-ai semănat tu sămânță bună în terenul tău? De unde are atunci neghină?». [28] El le-a răspuns: «Un dușman a făcut lucrul acesta». Sclavii l-au întrebat: «Vrei, deci, să mergem s-o strângem?». [29] Dar el a spus: «Nu, ca nu cumva, strângând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea. [30] Lăsați-le pe amândouă să crească împreună până la seceriș, iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: ‘Strângeți mai întâi neghina și legați-o în snopi pentru a fi arsă, iar grâul adunați-l în hambarul meu!’»”
Adevărul este că am avut un vis și o înțelegere. ȘTIM CU TOȚII CĂ GRÂUL SUNTEM NOI. Iar boabele de grâu de multe ori reprezintă cuvântul Lui din noi.
În vis am văzut grâul în totalitatea lui: tulpina, rădăcina, frunze, spic și boabe.
Iar rădăcina, fiind bine răspândită în pământ, a fost cuprinsă de alte rădăcini ale neghinei. Acele rădăcini au fost atât de multe și în zona rădăcinei grâului, încât într-adevăr, dacă smulgeai neghina, smulgeai fără să vrei și grâul. Totuși am primit o înțelegere: SUNT lucruri care pun stăpânire pe tine, dar nu îți schimbă identitatea.
Mi-a atras atenția Duhul Sfânt cu privire la pace și mi-a arătat pacea lumii, care este o pace satanică, și pacea lui Dumnezeu, care Îl aduce pe El. Când spui „pacea Domnului”, tu aduci această pace care este a Lui; însă dacă tu înăuntru nu Îl ai pe Hristos, atunci nu poți spune „pacea Domnului” ca un prefăcut, căci ajungi să te înșeli și pe tine și pe celălalt. Hristos spunea că pacea pe care o dau Eu nu este pacea lumii. Această pace pe care Hristos oferă este o pace cu Hristos suveran rege. Noi ne putem simți cu pace în anumite circumstanțe și totuși să nu se întâmple nimic — aceasta este pacea lumii. Pacea lui Hristos Îl aduce pe Hristos.
Când privești la oamenii de pe stradă, cu toții vor să găsească o companie bună, pe cineva sau cu cineva cu care să aibă o compatibilitate bună… o prietenie.
Am avut odată gândul acesta: ce își dorește cineva? Și dincolo de lucrurile materiale, îți dorești pe cineva lângă tine. Tovărășia. Și în a-L avea pe Dumnezeu ca tovarăș este cel mai de preț lucru pe care un om îl poate avea.
Nimic nu este mai dulce decât asta.
El a fost și este și acum.
El a vindecat și vindecă și acum.
El a eliberat și eliberează și acum.
El a zidit și zidește și acum.
Etc.
Care este mărturia de care ai nevoie acum în viața ta? El este mărturia ta.
1 Cor. 1:6-9.
†
Nu mai trăiesc eu,
ci Cristos trăiește în mine.
— Galateni 2:20
© Alin H., 2026 · ruah.ro
Poți lua, dar spune de unde.